Turmalină - ghid audio
Este un cristal semiprețios cu o structură chimică variabilă.
Culorile turmalinei sunt foarte variate, de la albastru, verde, roșu, roz, brun, până la negru, uneori un cristal putând avea mai multe culori.
Motivul este, în conformitate cu o veche legendă egipteană, că in drumul lung până in centrul Pământului, piatra a trecut peste un curcubeu.
În acest sens, se presupune că incorporează toate culorile curcubeului.
Și de aceea, aceasta este încă denumita „piatra curcubeului”.
La turmaline se poate constata frecvent fenomenul de pleocroism, adică schimbarea culorii în funcție de direcția de observare.
Cel mai frecvent pleocroism este de la albastru la negru.
Termenul turmalină a ajuns în limba română din alte limbi europene (în germană Turmalin, franceză tourmaline).
La origine se află însă cuvântul sinhalez (limba majoritară vorbită în Sri Lanka) turamali, însemnând „piatră care atrage cenușa”, ceea ce reflectă proprietățile piroelectrice ale turmalinei.
In 1703 ,marinarii olandezi au adus prima oara in Europa turmalina, numita pe atunci turamali, precum în Sri Lanka.
Turmalina are proprietăți triboelectrice, ceea ce înseamnă că atunci când este frecată se încarcă cu electricitate, și are un pol negativ și altul negativ, atrăgând astfel mici fragmente de hârtie sau nisip și cenușă.
Varietatea a fost folosita încă de atunci ca gemă.
Exemplarele foarte frumoase sunt folosite ca bijuterii, ca de exemplu rubellitul o variantă roșie de turmalină.
Un exemplu este „Cupa campionatului german de fotbal”, ornat cu 16 cristale de turmalină.
Datorită proprietăților sale fizice, cristalele de turmalină sunt utilizate în optică și electronică.
