Topaz

Este numit și „diamant săsesc” (de la sași).

Topazul se găsește în diferite tonuri de galben, auriu, portocaliu, roșu, albastru, verde, violet și maro, precum și incolor.

Topazul prin iradiere cu raze gama, bombardare cu electroni sau încălzire își schimbă culoarea devenind brun-verzui sau roșcat.

Locuri unde s-au descoperit topaze sunt Cehia, Norvegia, Suedia sau Japonia.

În trecut s-au găsit topaze pe teritoriul Germaniei, în Saxonia pe Muntele Melcilor în Vogtland… de acolo provin topaze șlefuite din timpul lui August cel Tare ce azi sunt păstrate în „Camera verde” din Dresda precum și în coroana regală engleză.

Topazul este folosit frecvent ca o piatră prețioasă de valoare. 

Cel mai mare topaz găsit până în prezent este un cristal de 271 kg, iar topazul cel mai mare prelucrat (șlefuit) cântărește 4,2 kg.

După relatările naturalistului roman Plinius numele mineralului provine de la insula „Topazos” din Marea Roșie. 

De fapt acolo nu s-a găsit niciun topaz ci olivina cu care a și fost confundat. 

O altă sursă a numelui provine dintr-o scriere sanscrită tapas și înseamnă „foc”. 

În anul 1740 un topaz a fixat în coroana portugheză, acesta fiind numit „Diamant de Braganza” crezându-se că este vorba într-adevăr de un diamant.

În India, oamenii purtau un topaz în zona inimii pentru a le asigura o viață lungă. 

În perioada renașterii, oamenii purtau bijuterii cu topaz pentru că era menit să protejeze de vrăji și să alunge stările de furie. 

La rândul lor, marinarii credeau că, având la ei un topaz, vor fi protejați de furtunile puternice de pe mare.

Într-o vreme, topazul era denumit „piatra imperială”, datorită colecției impresionante pe care o avea familia Romanov.