Lapidarium-ul este denumirea dată unei colecții de pietre mari sculptate sau gravate, ca basoreliefuri, statui, pietre de mormânt etc. Aceeași denumire o poartă și locul în care se păstrează o astfel de colecție.
Lapidarium-ul s-a constituit eşalonat, în măsura în care au putut fi recuperate o parte din monumentele litice romane refolosite în diferite construcţii cu caracter edilitar-gospodăresc de pe cuprinsul localităţii Roşia Montană, respectiv o parte din cele ajunse în alte localităţi din împrejurimi.
Importanţa documentară a textelor epigrafice, de multe ori destul de laconice, alteori chiar fragmentate, este cu totul excepţională pentru istoria social-economică şi culturală a Daciei Romane. Ele reflectă unele aspecte mai puţin cunoscute ale modului de organizare a ţinutului aurifer – care reprezenta proprietatea fiscului imperial – mai cu seamă politica de colonizare a unor triburi compacte venite din Dalmaţia, dintr-o regiune cu o puternică tradiţie în extragerea metalelor preţioase.
O parte însemnată a monumentelor litice din acest lapidarium reflectă atât tradiţionalismul seminţiilor iliro-dalmatine în modul lor de viaţă sub raport social-administrativ şi cultural-religios, cât şi procesul inevitabil al romanizării.
Exponatele din lapidarium au, în acelaşi timp, menirea să ilustreze o structură socială omogenă, cei mai mulţi dintre dedicanţii monumentelor votive sau dintre personajele ce apar menţionate pe monumentele funerare fiind oameni de condiţie liberă, cu regimul juridic al peregrinilor, foarte rar întâlnim personaje cu cetăţenie romană.
Suprafaţa ocupată = 68 mp
Lapidarium – ul care adăpostește 51 de elemente litice, a fost construit pe o fundație de beton armat peste care s-a montat o structură de protecție din elemente de lemn (grinzi și stâlpi) conectate cu piese metalice și un planșeu de lemn cu hidroizolație, care susține un acoperiș verde.
I. Monumente funerare și votive descoperite la Roșia Montană – indici ale extinderii teritoriale a așezării antice Alburnus Maior
1. Stelă funerară, (154,3×77×15,5 cm), descoperită, în anul 1765, în necropola romană de lângă Tăul Cornei, transportată apoi la Abrud și refolosită ca piatră de mormânt în cimitirul unitarian din această localitate, de pe Dealul Băieşului, readusă la Roşia Montană :
D(is) M(anibus) / Domitiae / Chlone / q(uae) vix(it) / an(nis)os XXX / f(iliae) m(ater?) b(ene) m(erinti) p(osuit). Monumentul este pus pentru Domitia Chlone, care a trăit 30 ani ; ar putea fi de origine greco-orientală. Pentru o atare presupunere pledează şi motivul simbolistic-ornamental. Nu rezultă sigur cine s-a îngrijit de punerea lespedei funerare. Spatele stelei a fost reutilizat pentru realizarea unui epitaf în sec. XVIII, pentru un funcționar din Abrud.
2 Altar funerar fragmentar, (93×39×41,8 cm), descoperit, în anul 1765, în Necropola romană de lângă Tăul Cornei, transportată apoi la Abrud, în biserica Sf. Nicolae, apoi la Liceul „Horea, Cloşca şi Crişan” şi readusă la Roşia Montană, cu ocazia amenajării complexului muzeistic : D(is) M(anibus) / M(arco) Attio / Saturni / no vix(it) / an(nis) X / M(arcus) Attius / Primitiv/os nepoti / pos(uit). Monumentul funerar a fost pus pentru Marcus Attius Saturninus, care a trăit 10 ani, de unchiul sau bunicul său, Attius Primitivos.
II. Monumente votive descoperite în Zona sacră Hăbad-Bădoaia
12 Altar votiv (64×20×10 cm), descoperit, în anul 1983, la Hăbad-Brădoaia, zidit apoi în gura galeriei „Ferdinand” din Roşia Montană :
I(ovi) O(ptimo) M(aximo) / Q(uintus) Marius / Proculus / b(ene)f(iciarus) co(n)s(ularis) / v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito). Altarul votiv pentru zeul suprem al panteonului greco-roman este pus de către un beneficiarus consularis cu cetăţenia romană, care avea în subordine un corp de armată pentru paza acestui ţinut, atât de important pentru economia provinciei, respectiv a imperiului.
13 Altar votiv (66×29×24 cm), descoperit, în anul 1983, la Hăbad-Brădoaia : Soran[o] / posui[t] / An[(n)ius?] SI – / v(otum) l(ibens) [s(olvit)]. Monumentul atestă un cult mai puţin răspândit în lumea romană.
III. Monumente funerare și votive descoperite în relație cu construcții din Roșia Montană sau fără loc de descoperire cunoscut
34 Altar votiv (85×39,5×20 cm), descoperit în anul 1942, în zona Ţarina, zidit apoi în casa lui A. Ivăşcan din Roşia Montană, de unde a fost scos şi adus la muzeu : Apollini / Aug(usto) sac(rum) / Panes N / [o] – setis / v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito). Este o închinare zeului Apollo Augustul făcută de către ilirul Panes, (fiul) lui Noset.
35 Altar funerar (135×64×45 cm), văzut, în anul 1887, în casa lui Fuch Janos din Roşia Montană, unde s-a păstrat, până în anul 1984, zidit în peretele intrării în pivniţă, când a fost transportat la muzeu. Pe câmpul inscripţiei nu se mai văd urme de litere, care s-au şters încă înaintea refolosirii monumentului.
