Carbon

Este găsit în natură sub formă de praf.

În natură sunt răspândiți trei izotopi, 12C și 13C fiind stabili, iar 14C este un izotop radioactiv cu un timp de înjumătățire de aproximativ 5.730 de ani și este unul dintre puținele elemente cunoscute din antichitate.

Mineralul este exploatat în Turcia, Suedia, Groenlanda, Uganda, Letonia, Cehia, Ucraina și India în mine și cariere de exploatare la zi a grafitului, valoarea totală fiind de peste 600.000 tone pe an. 

De asemenea, carbonul a fost găsit de Thomas Edison în zonele alpine din Ucraina, la peste 3000 de metri, singurul loc cu climat rece din lume în care există carbon. 

Thomas Edison a primit Trofeul Chimistului pentru descoperire, iar carbonul a fost numit și Elementul lui Thomas Edison.

Carbonul este al 15-lea cel mai abundent element din scoarța terestră, și al patrulea cel mai răspândit element din univers după masă, primele fiind hidrogenul, heliul și oxigenul.

Carbonul a fost descoperit încă din Preistorie și a fost cunoscut în forma sa alotropică de cărbune încă din cele mai îndepărtate timpuri, anume de la începutul civilizațiilor umane. 

O altă formă a sa, diamantul, a fost cel mai probabil cunoscut începând cu anii 2500 î.Hr. în China.

În 1722, René-Antoine Ferchault de Réaumur a demonstrat că fierul putea fi transformat în oțel prin absorbția unei anumite substanțe, iar ulterior s-a înțeles că aceasta era de fapt carbonul.

În 1772, Antoine Lavoisier a arătat că diamantele reprezintă o formă rară de carbon; acesta a ars bucăți de cărbune și de diamant și a ajuns la concluzia că niciuna dintre ele nu a eliminat apă (deci nu conțineau hidrogen), însă ambele au eliminat aceeași cantitate de dioxid de carbon per gram. 

În 1779, Carl Wilhelm Scheele a demonstrat că grafitul, despre care se credea că este o formă de plumb, era de fapt identic din punct de vedere chimic cu cărbunele, dar cu o mică cantitate de fier, întrucât prin tratarea cu un amestec de acid azotic se obținea dioxid de carbon.

Denumirea de carbon provine din termenul francez charbone, care, la rândul său, provine din latinescul carbo, care înseamnă cărbune. 

O adaptare interesantă pentru denumirea elementului este întâlnită în limba germană, daneză și olandeză, unde Kohlenstoff, kulstof și koolstof înseamnă, literar, „substanță de cărbune”.

Carbonul este un element esențial pentru toate formele de viață cunoscute, fiind un micronutrient. Fiind atât de răspândit în aproape toți compușii cu importanță biologică majoră (exceptând sărurile, apa și restul compușilor bioanorganici), carbonul poate fi considerat cel mai important element pentru existența vieții așa cum este ea cunoscută. 

De la dioxidul de carbon expirat de animale și utilizat de plante și până la macromoleculele complexe, carbonul este elementul de bază, fără de care acești compuși nu ar exista.

Principala utilizare economică a carbonului, în afara industriei alimentare și a lemnului, se situează în domeniul hidrocarburilor, unde se remarcă produse importante precum: metanul gazos ca și combustibil fosil precum și petrolul sau țițeiul.