Argint

Este un metal alb, strălucitor, și, după cum îi spune și numele, argintiu. 

În tăietură proaspătă, are o culoare ușor gălbuie. 

Face parte, împreună cu aurul, platina, paladiul, iridiul din categoria metalelor prețioase. 

Este moale, maleabil și ductil, fiind metalul cu cea mai mare conductibilitate electrică și termică.

În cursul istoriei a fost folosit la baterea monedelor și pentru crearea de bijuterii.

Primele mine de argint au apărut mai înainte de anul 3000 î.Hr. 

Argintul a fost un metal cunoscut de toate civilizațiile antice, însă spre deosebire de aur, este foarte rar găsit în stare naturală, lucru care explica faptul că dacă ar fi mai abundent, tot nu ar fi fost folosit decât mai târziu. 

Cu toate acestea, când a apărut prima oară în Egipt, a fost mult mai valoros decât aurul.

Argintul a fost rafinat prin cupelație, proces inventat de caldeeni în jurul lui 2500 î.Hr. și descris în Biblie (Ezechiel 22: 17-22). 

Acest proces consta în încălzirea metalului topit într-o cupă poroasă și îngustă, numită „cupel”, peste care se aplica un jet puternic de aer. 

Acesta oxida celelalte metale, precum plumb, cupru și fier, lăsând doar argintul (și aurul dacă era prezent) în stare globulară de metal topit.

Dezvoltarea Atenei și a civilizației sale remarcabile a fost posibilă datorită exploatării minelor locale de argint de către localnici în zona Laurium, unde au operat în perioada 600-300 î.Hr., producând în jur de 30 de tone de metal pe an. 

Minereul era în principal galenă, însă cu un conținut de argint de câteva procente iar acesta era ușor de extras prin cupelație. 

Minele ateniene au continuat să fie operate și de către Imperiul roman, deși cea mai mare cantitate de argint roman provenea din Spania. 

În Evul Mediu, minele germanice au devenit cel mai important furnizor de argint din Europa.

Și civilizațiile antice ale Americii Centrale și Sudice au exploatat argintul, însă trecerea la folosința acestui metal s-a intensificat doar după cucerirea spaniolă. 

Depozite importante s-au descoperit în anul 1535 d.Hr. la Charcas (Peru), Potosi (Bolivia) în anul 1545 și la Zacatenas (Mexic) în 1548. 

Producția din aceste surse era în total de peste 500 de tone pe an.

În secolul al XIX-lea, argintul a fost descoperit în SUA, în statul Nevada, iar în anul 1870 producția mondială a ajuns la 3.000 de tone pe an.

Descoperirile mari de argint din ultimele secole au modificat cursul natural de schimb dintre aur si argint, bimetalismul nemaifiind posibil, datorită încercării prin dictat a statului, de a menține o paritate ce favoriza argintul față de aur și, conform Legii lui Gresham, banii de aur au dispărut din teritoriile ce impuneau un curs neconform cu paritatea reală.

Fiind un foarte bun conducător de electricitate, este folosit în electrotehnică și electronică, fie ca atare, fie sub formă de depuneri galvanice.

Se mai întrebuințează si ca bani, în giuvaergerie, precum și în medicină. 

Deoarece eliberează spontan ioni negativi (care au acțiune germicidă), multe decenii a fost întrebuințat la confecționarea de instrumente medicale și proteze. 

În stomatologie, din argint se realizează cu succes pivoți endodontici.