Turcoaz

Turcoazul este, probabil, cea mai cunoscută și cea mai iubită piatră.

Este un mineral opac care apare în nuanțe frumoase de albastru, verde albăstrui, verde și verde gălbui și este o piatră relativ fragilă.

Încă din antichitate această piatră a fost prețuită pentru nuanțele ei unice în natură și a fost adorată ca o gemă a puterii și a protecției.

Cea mai veche atestare, ca bijuterie, a turcoazului a fost găsită în mormintele regale vechi de peste 6000 de ani, din Egipt.

Istoricii consideră că turcoazul a fost introdus în Europa pe ruta Drumului Mătăsii, care pornea din China, trecea prin Persia (Iranul de astăzi), Turcia și ajungea prin Italia în toată Europa.

Numele european al pietrei provine din expresia franceză „pierre torques” sau „piatră turcească”, crezându-se că piatra are origini turce. 

În realitate, piatra era exploatată în Persia (Iran) și introdusă în circuitul comercial care trecea și prin Turcia. 

Cuvântul persan pentru turcoaz este «ferozah» sau «firozah», și înseamnă învingător.

Turcoazul, sau piatra cerului, este piatra de naștere a lunii decembrie. 

Mai semnifică, de asemenea, cadoul potrivit pentru sărbătorirea celor de-a cincea și a unsprezecea aniversare a căsătoriei.

Turcoazul există în natură în felurite variate, fiecare luând numele țării sau a zonei de unde este exploatat. 

Iată de ce avem turcoaz nepalez, turcoaz american, turcoaz african sau turcoaz persan.

Astăzi, principalele mine de turcoaz sunt cele din America, dar și alte surse sunt încă active, cum ar fi Tibet, Mexic, China, Australia, Egipt, Iran.

Turcoazul persan este caracterizat printr-o culoare albastră deosebită și poate fi limpede sau poate afișa nervurile minerale de pirită atât de caracteristice turcoazului.

Turcoazul tibetan poate fi identificat printr-o culoare verde specială, și are și el tot aceleași urme ale rocii de bază în care s-a format, prezentând fie mici cavități, fie nervuri.

Se spune că tibetanii adoră această piatră pentru că le aduce noroc. 

Există și o poveste referitoare la alegerea unui nou Dalai Lama. 

Ea spune că toți călugării înzestrați cu puterea previziunii care căutau locul unde s-a reîncarnat cel de-al 14-lea Dalai Lama au avut o viziune. 

Acoperișul mănăstirii în care se născuse noul monah conducător se colorase într-o fascinantă nuanță turcoaz.

În cealaltă parte a lumii, în America de Nord, vechii locuitori au transmis până azi o credință aparte. Dacă turcoazul purtat de cineva se crăpa sau dacă apărea ceva pe suprafața pietrei, se spunea că turcoazul tocmai apărase persoana respectivă de un impact negativ, de un atac mistic răutăcios.

Misticii hinduși promovau ideea că dacă porți turcoaz în timpul Lunii noi îți mărești șansele de a deveni prosper.

Cândva, prin Anglia secolului al XVII-lea, nobilii purtau obligatoriu o bijuterie cu turcoaz, un semn al eleganței și al etichetei sociale.

Cel mai rar și mai scump tip de turcoaz din lume este numitul Lander Blue Spiderweb.

Turcoazul este singura piatră prețioasă care are o culoare oficială numită după ea.

Deoarece cerința pentru turcoaz este tot mai mare, se consideră că turcoazul va fi următoarea gemă, după diamant, care va deveni foarte rară.

Pe plan global, Rusia si China sunt cele mai mari producătoare de turcoaz sintetic, ceramic.