Sulf

Este un nemetal polivalent abundent în natură.

Sulful este un element esențial în corpul tuturor organismelor vii, dar de cele mai multe ori este întâlnit sub formă de compuși organici cu sulf sau sulfuri metalice, și foarte rar sub formă elementară. 

Trei aminoacizi (cisteină, cistină și metionină) și două vitamine (biotină și tiamină) sunt compuși organici cu sulf.

Majoritatea cantității de sulf obținut la nivel mondial este folosit la nivel industrial pentru producția de acid sulfuric, unul dintre cei mai importanți compuși chimici utilizați. 

De asemenea, oxizii sulfului (dioxid de sulf, trioxid de sulf, etc) sunt componenți ai ploii acide. 

În cantități mai mici, sulful este folosit în confecționarea de chibrituri, insecticide și fungicide. 

Mulți compuși derivați ai acestuia sunt urât mirositori; de exemplu, mirosul de grepfruit sau cel de usturoi este datorat prezenței de compuși organici cu sulf în compoziția plantei. 

Hidrogenul sulfurat este compusul care are mirosul caracteristic de ouă clocite. 

Sulful ce este cunoscut din cele mai vechi timpuri este de asemenea componentul de bază în cadrul procesului de vulcanizare.

Chinezii și egiptenii (aproximativ 5000 î.Hr.) utilizau sulful ca înălbitor de textile, ca substanță medicamentoasă și ca dezinfectant. 

Era cunoscut încă din antichitate, fiind amintit în Iliada ca dezinfectant.

Originea numelui „sulf” provine de la latinescul sulfur, iar termenul de „pucioasă” își regăsește originea în cuvântul latinesc puteosus.

Sulful intră în componența proteinelor, a unor hormoni precum insulina dar și a vitaminelor. 

El participă la procesele de oxido-reducere din organism precum și contribuie la regenerarea părului și a unghiilor.