Piroluzit

Termenul piroluzit derivă din unirea a două cuvinte grecești, Pyros (foc) și Louo (spălare), deoarece este folosit, datorită efectului său oxidant, pentru a decolora sticla din nuanțele date de fier.

Este un mineral constând în esență din dioxid de mangan.

Este un mineral negru, amorf , de multe ori cu o structură granulară, fibroasă sau coloană, formând uneori cruste reniforme.

Are un luciu metalic, o dungă neagră sau albastru-negru și murdărește ușor degetele.

Este utilizat pe scară largă pentru fabricarea spiegeleisenului și feromanganezului și a diferitelor aliaje precum manganul- bronz.

Piroluzitul natural a fost utilizat în baterii, dar bateriile de înaltă calitate necesită produse sintetice. Piroluzitul este, de asemenea, utilizat pentru a prepara dezinfectanți (permanganați) și pentru decolorarea sticlei. 

Când este amestecat cu sticlă topită, oxidează fierul feros în fier feric și astfel descarcă nuanțele verzi și maronii (ceea ce îl face util ca decolorant, producătorilor de sticlă).

Unele dintre cele mai renumite picturi rupestre timpurii din Europa au fost executate cu ajutorul dioxidului de mangan. 

Blocuri de piroluzit se găsesc adesea în siturile Neanderthaliene.

A fost folosit ca pigment cel puțin din paleoliticul mediu și poate că a fost folosit și de neanderthalieni în procesul de descoperire a focului.

În Africa, se găsește în deșertul Kalahari din Africa de Sud dar și în Ghana. 

Pe continentul american este prezent în Munții Verzi din Vermont în SUA, în regiunea Nova Scotia din Canada precum și în Brazilia.