Marcasita

Din punct de vedere etimologic, termenul marcasită provine din limba arabă, respectiv limba maură „marqâshîtha” = „amnar, cremene” denumire care ar fi datorată culorii de bronz a mineralului cu luciu metalic și faptului că prin lovire cu o bucată de cremene sau oțel produce scântei. 

Deja din perioada epocii de piatră, marcasita a fost utilizată asemenea piritei la aprinderea focului. Abia la mijlocul secolului al XIX-lea s-a observat că pirita și marcasita sunt minerale diferite. Cantități mai importante de marcasită se pot întâlni în Llallagua în Bolivia; Essen, Freiberg și Wiesloch in Germania; Champagne în Franța sau Chiuzbaia în România.

Mineralul este în principal utilizat pentru obținerea acidului sulfuric. 

Incașii sunt cea mai veche civilizație despre care se știe că au folosit marcasitele în bijuterii. 

Piese de bijuterii destul de impunătoare au fost descoperite în mai multe camere funerare ale acestora. 

Marcasitele pot fi găsite în cantități mari în întreaga Americă de Sud și au fost denumite “pietrele incașilor”. 

Ele nu au fost folosite numai la bijuterii ci și pentru placarea diferitelor obiecte folosite în ritualurile închinate zeului Soare sau ca un mijloc de a vedea in viitor.

Devenite disponibile pe o scara larga, marcasitele au continuat să fie folosite în întreaga lume. 

La sfârșitul anilor 1700, Elveția a început să producă marcasite pentru piața europeană pentru a trece de legile foarte restrictive în ceea ce privește comerțul cu diamante. 

Aceste legi erau introduse pentru a păstra diferența dintre categoriile sociale și astfel s-a deschis piața de desfacere a marcasitelor, nimic altceva decât o imitație excelentă.

Această perioadă istorică a fost momentul în care marcasitele au excelat în materie de bijuterii. 

Toate artizanatele le foloseau fiind apreciate la fel de mult ca diamantele. 

În special în timpul domniei Reginei Victoria toată lumea purta o gamă diversificată de bijuterii cu marcasit: coliere impunătoare, broșe sau cercei. 

Dar partea mai puțin plăcută a purtării acestor podoabe era faptul că acidul sulfuric eliberat prin descompunere marcasitului producea arsuri în contact direct cu pielea.

Se spune că Marcasita ne ajută să vedem întrepătrunderea dintre planul fizic și cel spiritual. 

Ne ajută să înțelegem cum experiențele și trăirile din planul fizic oglindesc perfect arhetipurile spirituale și ne arată ce trebuie să facem concret în planul fizic pentru a fi în concordanță cu propria spiritualitate.