Magnetit

Este un mineral din grupa oxizilor de fier cu proprietăți feromagnetice, fiind oxidul de fier cel mai rezistent față de acizi și baze.

Are culoarea neagră, cu urmă neagră și un luciu mat, metalic.

Studiul orientării (polarizării) magnetice a rocilor de lavă vulcanică (bazalt) de către geologi a dus la ideea că la intervale mari de timp în perioadele geologice îndepărtate polii magnetici ai Pământului s-au inversat. 

Datorită proprietății sale magnetice, magnetita este folosită și azi ca magnet-pigment la busolă.

Din latină provine cuvântul magnes – magnet care este folosit în Evul Mediu pentru denumirea mineralului, iar termenul de magnetit este folosit pentru prima oară în 1845 de geologul și mineralogul austriac Wilhelm Ritter von Haidinger (1795-1871).

In China proprietățile magnetice a mineralului sunt deja cunoscute din secolul XI î.e.n.. 

Prima menționare a mineralului ca magnetis în Europa o face filozoful și naturalistul grec Theophrastos din Eresos (390-371 î.e.n.) iar ulterior este amintit de Plinius ca magnes mineral găsit de un cioban pe muntele Ida (azi pe teritoriul Turciei) piatră care rămâne lipită de vârful metalic al toiagului ciobanului.

Plinius clasifică aceste pietre magnetice ca feminine sau masculine după felul cum se atrag sau resping între ele.

Mineralul cu aspect asemănător având însă culoarea albă dar neavând proprietăți magnetice va fi numit Magnezit.

Cantități mai însemnate de magnetit sunt în regiunile: Kiruna Suedia și Pibara Australia de vest.

De asemenea malurile sau ștrandurile negre din California, Noua Zeelandă și Fuerteventura (Insulele Canare) conțin magnetit.

Magnetitul împreună cu hematitul sunt principalele minereuri de fier (până la 72 % fier) iar sub denumirea de oxid negru de fier se înțelege magnetit concasat (măcinat).

Diferite animale necesită magnetita pentru o orientare geografică pe teren, astfel se pot aminti albinele, moluștele, porumbeii (cu magnetit la baza ciocului), magnetobacteriile, (cu magnetit în membrana celulară) care se orientează după liniile magnetice terestre.