Granat

Culoarea este variabilă, frecvent brun roșcat, verde gălbui, negru, neavând niciodată culoarea albastră.

Următoarele minerale aparțin familiei granaților: Almandin, Andradit (Demantoid, Melanit), Grossula (Hessonit, Tsavorit), Pirop, Spessartin, Uvarovit.

Frecvent apar sub forme masive, grăunțoase sau cristale scurte, cu o masă ce a atins odată greutatea record de 700 kg.

Cele mai multe cristale s-au găsit în SUA, Africa de Sud și Sri Lanka.

Granatele sunt utilizate frecvent ca bijuterii, ca abraziv (datorită durității), drept cristale în componența laserului, precum și pentru producerea undelor ultrascurte cu frecvențe ridicate.

Se considera că protejează călătorii aflați pe drum, iar romanii obișnuiau să ofere o bijuterie cu granat prietenilor, soților sau rudelor apropiate care urmau să plece într-o călătorie.

Granatele au fost folosite de mii de ani atât de culturile grecești și romane din Antichitate, cât și de azteci și amerindieni.

Pe de o parte, granatul a fost purtat ca talisman cu o putere protectoare incredibilă, de la regii saxoni și celtici, la vindecătorii nativ-americani care credeau că granatul îi protejează de răni și otrăvuri.

Granatele au fost purtate și de războinicii creștini și musulmani, dar și de familiile regale – printre care Regele Solomon, dar și Regina Maria a Scoției și Regina Victoria, dând granatei renumele de piatră a războinicilor.

Iar în Egipt, granatele erau folosite acum 5000 de ani ca bijuterii prețioase, dar și în ritualurile de trecere, având calități protectoare și după moarte, nu doar în timpul vieții.

Totodată, erau cunoscute și ca mici cărbuni (din lat. carbunculus) cu proprietăți magice – cum ar fi cea de a face lumină, conform scrierilor medievale și biblice.

O legendă pornește chiar de la povestea lui Noe, care ar fi adus o piatră de granat roșu pe Arcă, ca sursă de lumină în timpul potopului, „mai strălucit noaptea decât ziua, permițându-i lui Noe să facă diferența între zi și noapte”.

Din cele mai vechi timpuri, granatul a fost asociat cu rodiile, atât datorită unor povești, dar și pentru că numele pietrei este strâns legat de numele lor (granatus în latină e cuvântul pentru „sămânță”, dar și pentru „rodie”).