Epidot

Numele derivă din cuvântul grecesc epidosis (επίδοσις), ce înseamnă adunare.

Epidotul datorită clivajului bun este mai puțin folosit ca piatră prețioasă. 

Culorile tipice ale mineralului sunt galben-brun sau verde închis.

Roca ce este formată din cuarț și epidot este cunoscută sub denumirea de epidosit. 

Cristalele bine dezvoltate se găsesc în multe locuri; în Knappenwand, în apropiere de Großvenediger din Salzburg (aici se găsesc cristale magnifice, negre, cu habitus prismatic lung); în valea Ala și Traversella în Piemont; Arendal în Norvegia; sau în Insula Prince of Wales în Alaska (aici cristalele sunt largi, negre-verzui, tabulare).

Cristalele perfect transparente din Knappenwand sau Brazilia sunt tăiate sau șlefuite ocazional pentru a deveni pietre prețioase.

În anul 2011, localitățile în care epidotul putea fi descoperit erau în număr de 5600.

Alpinistul austriac Heinrich Harrer relata în anul 1962 că papuașii din Noua Guinee foloseau varietatea verde de epidot pentru confecționarea unor topoare din piatră. 

Epidotul a fost descoperit pentru prima dată în 1782 la Le Bourg d’Oisans, în departamanetul Isere din Franța.

Însă, la început, probele descoperite s-au crezut a fi de turmalină. 

Cu toate acestea, epidotul a fost descris pentru prima oară de mineralogul francez René Just Haüy în anul 1801.