Diamant

Este un mineral nativ și în același timp o piatră prețioasă.

Din punct de vedere chimic este una din formele de existență ale carbonului pur, celelalte fiind carbonul amorf (grafitul) și fulerenele. 

Diamantul cristalizează în sistemul cubic și poate atinge duritatea maximă (10) pe scara Mohs, duritatea variind însă în funcție de gradul de puritate a cristalului. 

Din cauza durității ridicate, cristalele de diamant pot fi șlefuite numai cu pulbere de diamant și fulerenă.

Denumirea de diamant provine din limba greacă αδάμας, adamas și se traduce prin: de neînvins, indestructibil. 

În latina clasică Plinius atribuie o denumire asemănătoare safirului. 

Denumirea diamantului era bine cunoscută în antichitate. 

În India se numea irra, iar in sanscrită i se spunea vajira, cuvânt ce definea tot ceea ce era dur. Arabii îi spuneau „al-mas”, adică „cel mai dur”, de unde vine și denumirea slavă de almaz (diamant).

O scurtă istorie: 

800 î.Hr. – descoperirea primelor diamante.

320-296 î.Hr. – Cea mai veche mărturie scrisă asupra diamantului face parte dintr-o însemnare budistă, numită” Anguttara Nikaya”( un fel de cod al impozitelor asupra pietrelor prețioase). 

Cam tot în această perioadă diamantul este cunoscut și de greci, de la care ne-a rămas o statuetă de bronz care are încrustate, în chip de ochi, două diamante neșlefuite, obiectul putând fi admirat astăzi în vitrina de la British Museum din Londra. 

În această perioadă diamantele erau folosite ca și talismane.

327 î.Hr. – Alexandru Macedon aduce primele diamante din India în Europa. 

1074 – Crearea unuia din primele exemple de bijuterie cu diamante, coroana reginei ungare.

1456 – Lodewyk van Berken, un tăietor de diamante din Anvers, creează primul diamant tăiat în fațete.

1477- Maximilian de Austria face cadou un inel cu un diamant Mariei de Borgogna, începând astfel tradiția inelului de logodnă.

1726 – Diamantul este descoperit în Brazilia, ce devine principalul producător de diamante din lume.

1797 – Chimistul englez Smithson Tennant descoperă că diamantul este format din carbon, „arzând” un diamant într-un mediu de oxigen și găsind doar resturi de dioxid de carbon.

martie 1888 – „South Africa’s Kimberley Central Mining Company” și „De Beers Mining Company” se unesc și formează „De Beers Consolidated Mines Limited.”

26 ianuarie1905 – Se descoperă în Africa de Sud cel mai mare diamant din lume, Cullinan. În stare brută cântărea 3.025 de carate.

1948 – Frances Gerety a inventat celebra frază „Un diamant este pentru totdeauna” 

1958 – diamantul Hope este donat Institutului Smithsonian din Washington de către Harry Winston. Valoarea actuală a acestui diamant, considerat ca fiind un purtător de ghinion, este estimată în jurul cifrei de 250 milioane de dolari.

1958 – Diamantul se descoperă în Siberia.

1967 – Diamantul Darya-i-Nur, un diamant de culoare roșie ce cântărea între 175-195 carate este purtat de ultimul șah al Iranului la încoronarea sa.

Masa diamantului este exprimată în carate, un carat corespunzând cu 0,200 grame.

Criteriile de bază ale evaluării diamantelor, denumite „Cei 4 C”( după inițialele cuvintelor din limba engleză), sunt:

1.Greutate în carate

2.Culoare (color)

3.Claritate (Clarity),

4.Tăietura (Cut)

Sistemul celor patru C a fost stabilit în anii ’50 de Institutul American de Pietre Prețioase (Gemological Institute of America – GIA) și este acceptat ca atare de gemologi și oameni de afaceri.

Țările unde se găsesc diamante în cantități mai importante sunt: Rusia, Botswana, Australia, Congo, Canada, Africa de Sud, Angola, Namibia, Sierra Leone, Ghana, Tanzania și Brazilia.