Azurit

Denumirea de „azurit” este dată în anul 1824 de mineralogul francez François Beudant deoarece cristalele sale sunt de o culoarea albastră intensă.

Azuritul este un mineral secundar, care se formează prin procesele chimice de degradare a calcopiritei sau altor minerale din categoria sulfiților de fier sau cupru. 

Prin hidratare se transformă în malachit.

Locurile mai importante unde s-a descoperit mineralul sunt: Guangdong în China, Chessy/Lyon în Franța, Touissit în Maroc, Tsumeb în Namibia, precum și Bisbee/Arizona.

Azuritul este un mineral care conține cupru, din care cauză face parte din zăcămintele cu o importanță economică deosebită.

În Egiptul antic a fost folosit ca bijuterie sau pigment de culoare albastră iar în Evul Mediu fiind folosit ca și lazuritul la ilustrațiile colorate a cărților și manuscriselor.

Este mineralul din care s-a obținut celebrul „albastru de Voroneț”.

Deoarece azuritul are o duritate mică, fiind poros și cu un clivaj bun, s-a renunțat la folosirea mineralului pe scară largă ca piatră prețioasă. 

Când însă este folosit ca piatră la bijuterii e necesară stabilizarea și îmbunătățirea luciului mineralului prin acoperire cu un strat de substanță plastică.

În curentul ezoteric mineralul este considerat ca piatra dezvoltării spirituale, având un efect de potențare a atenției și concentrării mentale, având în general un efect pozitiv asupra sistemului nervos, de regenerare și dezintoxicare a organismului.